Un aluat pentru de toate sărate
Am mai povestit p-aici despre cum food waste e foarte yucky și e foarte cool să folosești orice ai în frigider, că totu-i #denearuncat. Și o să mai povestim. Da' azi punem în practică, respectiv refolosim ceva ce stătea prin frigider, mai adăugăm niște chestii și iese o treabă nouă și mișto.
Mai exact, aveam tocana asta de gulie, pere și vin care nu prea și-a găsit locul în day to day, deci a trebuit să primească un makeover. Și din tocană, s-a făcut plăcintă. Așa că o să-ți povestesc despre acest aluat de plăcintă.
Ai nevoie de:
400g făină 000
5g sare
2 ouă
50g untură de orice animal
50g apă minerală
Și atât.
Cum faci:
Pune făina într-un bol sau pe o suprafață de lucru super curată și fă un fel de crater în mijlocul ei. Acolo o să pui cele două ouă pe care le-ai bătut separat. După ce-ai pus ouăle acolo, cu o furculiță, începi să amesteci câte puțin din făină, până când ai un amestec solid.
Când ai ajuns în stadiul ăsta, e momentul pentru pus untură, pe care o amesteci și p-aia tot cu furculița până arată cam așa situația ta.
Acum pui apa, renunți la furculiță și începi să frămânți cu mâna. Dacă simți că nu se leagă treaba chiar cum trebuie, poți să mai pui câte puțină apă, da' nu mai mult de 1-2 capace de sticlă pe rând. Faza e că aluatul de hidtratează pe măsură ce amesteci tu acolo deci e super posibil să nu ai nevoie de atât de mult lichid pe cât crezi.
Pune-l într-o bucată de folie de aluminiu sau plastic sau hârtie, acoperă-l pe cât de bine poți și dă-l la frigider pentru oricât între 1 oră și 24.
De aici, tu o să-ți împarți chestiile cum îți trebuie pentru ce vrei să faci cu aluatul ăsta:
dacă pui de-un quiche, îl tai în 2, jumate la congelator, jumate întins, și-n tavă cu el;
dacă pui de-o tartă, îl întinzi, faci niște margini frumi, pui niște legume de sezon pe el, poate niște cremă de brânză dedesubt, și-n tavă cu el.
Eu am mers pe ugly pot pie, deci:
Am tăiat aluatul, dar nu în jumătăți egale, mai degrabă în 2 treimi și 1 treime. De ce? Pentru că o parte din aluat trebuie să acopere fundul tăvii și să urce și nițel pe laterale, ailaltă trebuie doar să fie pe post de capac.
L-am luat și l-am întins cam până pe la jumate-un sfert de cm. N-a fost neapărat ușor, da' cu cât de încâlzește cu atâta e mai maleabil.
După ce l-am terminat de întins am pus bucata mai mare în tavă (unde aveam deja hârtie de copt), am pus umplutura aka tocana mea de gulie cu nișe extra adaosuri pe care le detaliez mai jos, am pus a doua bucată de aluat și am încercat să împăturesc marginile pe cât de bine mi-a ieșit. Și pentru că nu mi-a ieșit prea bine, o să zic că am făcut o plăcintă rustică *wink wink*.
I-am dat un egg wash și am băgat totul la cuptorul deja încins la 180 grade, unde a stat cam 50 de minute.
Acum, niște chestii de avut în vedere:
Timpul efectiv de coacere o să difere în funcție de cât de gros ai întins aluatul, ce-ai băgat în el (respectiv dacă e deja gătit, cum am făcut eu, sau trebuie să se gătească în cuptor) și ce poate cuptorul tău să facă.
Dacă egg wash-ul se colorează mai repede decât se coace aluatul, dă-i o folie de aluminiu peste: asta o să-i dea o pauză de la luat culoare până se face și aluatul.
Tot ce ți-am povestit eu e pentru o tavă de 36x24 cm.
Da' să vorbim, rapid, și de tocană.
A mea parcă n-aveam acel quelque chose care să-mi provoace poftă, d-aia a cam rămas abandonată. Deci, the mission which I chose to accept: să-i dau o viață nouă și s-o fac, efectiv, mai bună.
Treaba asta s-a tradus în adăugarea de:
stock de pui sub formă de cuburi congelate
mazăre congelată
tabasco
sos de soia
ceapă caramelizată
Practic, am pus tocana la încălzit, am pus toate astea peste ea și am lăsat-o acolo până s-a decongelat mazărea și s-au lichidizat cuburile de stock (o variantă de stock găsești chiar aici).
Ca să îngroș un pic sosul care-a rezultat din stock & co am făcut un slurry din 2 lingurițe cu vârf de amidon și sos de soia. Am pus treaba asta în tocană, am amestecat suuper bine, am lăsat-o să dea în clocot și să fiarbă vreo 2-3 minute, cât să se îngroașe sosul și să se gătească amidonul.
Da, se poate și fără amidon, of course, dar alternativa e să fierbi ce ai acolo până se reduce sosul, iar asta poa' să dureze și, dacă n-ai lucrurile bine sincronizate, se prea poate să gătești mult prea mult ce e în zeama aia de vrei s-o îngroși.
Deci da, se poate, da' nu-i mereu cea mai bună variantă.
Oricum, produsul meu final a arătat cam așa.
Imediat scoasă din cuptor și după ce s-a răcit vreo oră și close-up, ofc.
Și-a fost și bun.
Și asta-i de la mine în această săptămână.
Ca de obicei, dar nu ca întotdeauna, rămâne pe miercuri.