• Sabina Gealatu

Supliment de weekend: La Taclale cu Sabina Gealatu

Mereu când abordez pe cineva pentru seria asta de discuții mă întreb cum e primită ideea, da' for real. Până acum am avut super marea bucurie să nu mă refuze nimeni, da' de fiecare dată îmi fac griji când e vorba de întrebările pe care le pun. Așa că m-am hotărât să give me a taste of my own medicine și să răspund eu la întrebările cu care i-am chinuit pe alții.


Ce-o să citești mai jos e o selecție (și o adaptare) din toate întrebările pe care le-am pus până acum și cele mai sincere răspunsuri pe care pot eu să le dau.

Q: În primul și-n primul rând, spune-mi despre cum a început relația ta cu mâncarea. E o chestie pe care ai cules-o din familie sau a-nceput să te prindă mai târziu?

A: Povestea mea cu mâncarea e super legată de familie, dar nici n-a fost ceva care să-mi placă de la-nceput. Undeva abia pe la sfârșit de liceu am început să mă implic mai mult în ce mănânc, după ani de zile în care refrenul a fost Ce să caut eu în bucătărie?

Dar la mine în familie s-a gătit mereu. De când mă știu, sâmbăta a ziua de făcut mâncare: ciorbe, tocane, fripturi, pilafuri și orice se mai poate cataloga ca mâncare gătită, toate s-au făcut într-o sâmbătă la mine-n casă. Practic, maică-mea făcea meal prep cu mult înainte să fie cool.



Și în familia extinsă mâncarea e mai laitmotiv, ca să zic așa - e unul dintre motivele pentru care ne aduăm, la ignat, la tăiat de miel, la făcut de zacuscă. Avem și produse cu tradiție: n-o să găsești nicăieri un suc de roșii care să semene măcar vreun pic cu al mătuși-mii și murăturile ei ÎN OȚET, DA, ar merita să câștige niște premii.

Am noroc că o parte din familia mea încă stă la țară și păstrează modurile tradiționale de a mai face chestii. Plus că încă n-am mâncat ou mai bun decât ăla de la ei din curte.


Q: Ce-a fost mai întâi, blogul sau postatul pe internet? Și cum au fost influențate treburile astea de relația ta cu mâncarea.

A: A fost postatul pe internet, clar. Dacă scrollezi suficient la mine pe instagram poți să și vezi unde începe trecerea de la pozele random la mâncare. Și pot să-ți și zic: anul de grație 2017, primăvară-vară, după ce m-am întors din Erasmus. Deja eram into food, mai ales că în Eramus a trebuit să prestez pe cont propriu în fiecare zi, dar nu era o chestie pe care s-o postez așa mult pe internet.



La cam 1 an jumate mai târziu a apărut prima dată ideea asta de blog, și n-a fost a mea, dar a fost a Tizianei și la început am râs de ea, c-am zis că cine vrea să citească ce-am eu de zis, da' acum îi sunt super recunoascătoare, că mi-a făcut viața mult mai mișto. Apoi colegele Adina și Eve au fost primii mei testeri pentru site și texte, iar acum o chinui și pe colega Simina cu proofreading-uri și păreri despre diverse idei și întrebări.



Influența pe care relația mea cu mâncarea o are asupra părții media, ca să zic așa, e destul de subtilă și, sinceră să fiu, n-am simțit-o prea devreme: ca și mâncarea, și blogul are cumva scopul de-a aduce oamenii împreună.


Q: Care e următorul pas pe care vrei să îl faci în direcția asta gastronomică?

A: Mi-ar plăcea super mult să fac niște cursuri, poate la HORECA School. Știu că am muuulte lipsuri, n-am încercat niciodată să-mi fac așa un program de învățat, am prins câte una și câte alta din diverse locuri, și mi-ar super plăcea s-o iau cumva de la 0 și să umplu toate golurile pe care le am.


Q: Care e cea mai bună resursă de informații culinare, o resursă pe care toate lumea ar trebui să o acceseze?

A: E un pic de cheat și accept treaba asta, dar o să zic că newsletter-ul Cătălinei Penciu e the way to go. Și e cheat pentru că într-un singur newsletter o să găsești zeci de resurse, care mai de care mai interesante și mai utile, pe care poți să le transformi în resurse de referință.

Also, am mai discutat și eu despre surse faine de informații pentru zona asta, chiar aici.


Q: Ai vreun topic preferat când vine vorba de mâncare? Gen sustenabilitate, veganism sau orice altceva? De ce?

A: Toată ideea de plant-based foods a început să mi se pară din ce în ce mai interesantă, dar nu atât ca parte din veganism, cât ca element de sustenabilitate. Deci da, oarecum asta e chestia care mă interesează cel mai mult acum. Încerc mereu să folosesc toate elementele dintr-o legumă sau un animal, pentru că #denearuncat, „abuzez” de congelator și mereu încerc să transform, cumva, chestiile care riscă să se strice.




Q: Trendul sau curentul culinar preferat?

A: Mâncarea locală. Și în ideea de rețete tradiționale, dar mai ales în ideea de produse crescute și culese cât mai aproape de unde le mânânci.


Q: Care e ACEL loc, locul ăla unde ai vrea să mănânci măcar o dată în viață? Sau cine gătește acolo de te face să îți dorești lucrul ăsta?

A: Poate nițel clișeic, poate nițel „tradițional”, dar e aceastră triadă de vis în capul meu: Noma în absolut oricare dintre sezoanele lor, Alinea pentru că Grant Achatz mi se pare un mare zeu și Osteria Francescana.


Q: Care ți se pare cel mai important lucru de făcut în perioada asta, foodwise, din punctul de vedere al celor care gătesc acasă?

A: Pentru că încă stăm mai mult în casă decât orice altceva, și făcutul de mâncare probabil o să continue destul de mult timp de acum înainte, aș zice că-s 3 chestii de făcut pentru o experiență mai bună:

  1. găsește câteva rețete care folosesc alimentele tale preferate și care nu-s greu de făcut

  2. mereu când faci cumpărături, trebuie să ai o listă

  3. gătește mâncare care te entuziasmează, ca s-o faci de plăcere, nu de nevoie



Q: E vreun subiect de care crezi că lumea culinară s-ar putea lipsi?

A: Așa, din afară, cum o văd eu, mi se pare că toată lumea ar putea să se mai relaxeze puțin - și aici nu mă refer la business-uri per se sau la etică sau chestii de genul ăsta. Dar mi se pare că mulți îs oamenii care ar trebui să se ia un pic mai puțin în serios, să fie mai chill. Până la urmă, toată lumea vrea același lucru: mâncare bună.


Q: Care e un lucru pe care vrei să-l știe oamenii despre Gealatu.ro?

A: E o treabă relaxată, fără pretenții reale, care pe mine mă motivează să învăț mai mult.


Q: Primul an de gealatu.ro: așteptări vs realitate?

A: M-am așteptat să fie mai simplu să scriu câte un articol pe săptămână, dar uite că nu-i cazul deloc :)) Pe de altă parte, nu mi-am imaginat niciodată că o să am ocazia să vorbesc cu atât de multi oameni pe care-i admir, deci clar mi-a depășit orice fel de așteptare.


Q: Și ultima întrebare: cum crezi că o să arate lucrurile la anu’ pe vremea asta?

A: Cred că o să începem să ne revenim, cred că restaurantele o să se redeschidă și cred că o să apară locuri noi și mișto, pe care abia aștept să le testez.