Pizza is life
În 99,99% din cazuri, nu mă complic să fac pizza. Că n-am piatră, că mi-e deja foame când îmi vine ideea, că sunt sigură că alții fac o treabă mai bună decât mine. The reasons are endless. Da' am avut un prânz în familie extinsă (dacă tot avem voie) și era și asta pe undeva prin lista de „chestii pe care vreau să le fac ca să pot să zic că le-am făcut” și s-a nimerit să fie și timp și s-a produs.
Și pentru că am pornit, practic, de la 0 idei despre ce și cum, am zis că cel mai bine plec de la o rețetă testată bine în viață (și pe internet) și am pornit de la pizza lui Mihai Gătește (rețetă originală o găsești aici). Da' pentru că sunt omul care sunt (cu foarte puțină răbdare), a trebuit să fac toată povestea mai lungă și mai complicată. Plus că n-am avut griș.
Deci, pentru aluat (practic 4 pizza):
430g făină albă 000
70g făină neagră
1 linguriță de sare
7g drojdie uscată , pe care l-am frământat vreun minut - 2 în bol.
1 linguriță de melasă
330 ml apă caldă
juma de lingură de ulei de măsline
Și în prima zi am făcut așa:
Apa încălzită pe la 40 de grade (sau caldă, dar să nu te ardă) am pus-o într-un pahar, unde am dizolvat cu grijă și atenție melasa (e un pic de amestecat acolo) și peste care am pus drojdia la înviat, cum îmi place mie să zic.
Cât și-a revenit drojdia, am pus într-un bol alea 2 tipuri de făină și sarea și le-am amestecat cu mâna. E surprinzător de important să amesteci bine și ingredientele uscate, ca să nu te trezești cu bucăți din aluat mai negre sau mai albe sau mai sărate sau mai fără gust.
După vreo 10 minute de la povestea cu apa și drojdia (sau când vezi că s-a activat / ai un strat de spumă deasupra apei) am pus tot lichidul pestei făini (făine??) și am amestecat fără grabă. Când n-am mai văzut făină uscată în bol, aveam un aluat destul de lipicios, dar manageable, pe care l-am frământat vreun minut -2 în bol.
Apoi l-am scos din bol direct pe blatul unde am pus o mână de făină și l-am frământat vreo 10 minute (super terapeutic, recomand). Am sfârșit cu un aluta super ferm, foarte foarte ușor tacky, pe care l-am mutat într-un bol uns cu ulei.
Am lăsat aluatul să crească la temperatura camerei timp de un duș și un spălat de instrumente folosite mai devreme (deci vreo juma' de oră), apoi i-am mai dat 2 frământări, doar cât să scot un pic de gaz din el și l-am acoperit cu folie de plastic (și asta ușor unsă cu ulei, să nu ne lipească aluatul când crește) și i-am urat o noapte bună când l-am pus în frigider, peste noapte.
Bule - bule - legături de gluten
A doua zi:
L-am scos pe băiat din frigider cu vreo oră înainte să plănuiesc să-l bag la cuptor, l-am pus iar pe blatul cu făină, i-am mai dat 2 frământări rapide. Apoi l-am porționat (în 2) și i-am dat o formă semi dreptunghiulară, că așa-i tava în care l-am copt. L-am lăsat să stea acolo până s-a dus ora.
In the meantime, mi-am pregătit topping-urile: am scos sticla de sos de roșii din dulap, am ras brânza, am tăiat legumele, am scurs porumbul și am tocat grosier niște carne de prin frigider (a se citi salam, un mic și un cârnat de la ultimul grătar).
Apoi am încins cuptorul la maxim (literalmente scrie MAX pe cuptor, dar îl estimez pe la un 250 grade) și am pregătit tăvile cu hârtie de copt.
Am întins fiecare bucată de luat până la vreo 2-3 mm grosime (în niște forme mai mult sau mai puțin incerte) și le-am pus în tavă, unde am mai tras de ele ca să fie cât mai pe forma tăvilor. Apoi am pus (chiar prea multe) topping-uri și am băgat ambele tăvi la cuptor, după următorul „grafic”:
10 minute căldură sus-jos
15 minute cu ventilator
Când am schimbat tipul de căldură, am inversat și tăvile:
aia de sus a mers jos
partea dinspre ușa de la cuptor a mers spre interior
Fresh out of the oven - bufetul de prânz
(+ sos de roșii, un bol cu frunze, o galetă cu caise și blat cu maia)
Și cam asta a fost.
Acum, aș zice să iei în calcul următoarele observații:
melasa poți s-o înlocuiești cu miere sau zahăr
drojdia uscată poți s-o înlocuiești cu drojdie proaspătă, dar aș zice să pui undeva la 20-21g. Păstrezi procesul de „înviere”
ai răbdare cu aluatul și frământatul, it will get there
motivele pentru care nu-ți detaliez topping-urile sunt 2: nu le-am măsurat și e treaba ta ce-ți pui pe pizza
dar o să-ți zic să ai grijă cu sosul de roșii: 1 lingură de sos / pizza e super suficientă, altfel riști să se înmoaie prea tare și nu cred că e ce vrei
am zis că aluatul e pentru 4 pizza și I stand by it: l-am împărțit în 2 pentru că l-am copt în tăvile de la cuptor și-s mari. De mâncat, am mâncat fix juma de tavă / persoană și a fost suuuuper suficient
dacă pui doar 1 pizza în cuptor (deci un sfert din aluat):
n-ar trebui să mai ai nevoie de ventilator
redu timpul: 10-12 minute la temperatură maximă (sau 250 grade dacă ai cuptor maid deștept) ar trebui să fie suficient. Dar toate cuptoarele sunt diferite, deci keep an eye on it prima dată când te aventurezi
poți să nu fermentezi aluatul peste noapte, dar taste-wise, recomand cu încredere
Acum, ca orice altă poveste d-asta cu aluat și cu lăsat peste noapte la frigider și cu întins și nu știu ce, poate să sune destul de complicat și greu de produs. Nu e. Ca timp activ (aka cât chiar faci ceva), nu durează mai mult de o oră.
Altfel zis, nu pot să-ți zic să faci asta în fiecare zi, dar merge perfect într-un weekend nițel mai relaxat. Also, trăiesc cu puternica senzație că poți să faci mai mult aluat într-o singură sesiune, să-l porționezi și să-l pui la congelator. Revin cu facts.
Atât și pe săptămâna asta.
Ne „vedem” miercurea viitoare, la următorul episod din Jurnal de maia.