Pâine 101
Sesiunea încă nu s-a terminat oficial, da' eu aseară mi-am dat ultimul examen și nu pot decât să-mi pară rău pentru frații și surorile care încă mai au.
Și tot de sesiune se leagă și această nou începută călătorie a pâinii pe care o urmez de 4 săptămâni (ce vreau să zic cu asta e că nu-s deloc vreo expertă) și care-mi produce mari bucurii sufletești și gustative. Nu de alta, da' am zis că dacă mă ține cu pâinea până se termină cu sesiunea, înseamnă că am o șansă și pe mai târziu.
Rețeta pe care o folosesc e de la minunata Dona (care tocmai m-a și găzduit pentru o sesiune de făcut pâini - eu am omorât drojdia - încă sufăr - dar am făcut turte) și e chiar simplă. Da' parcă oamenii mereu se sperie când aud că trebuie să lase chestii la crescut - parcă instant e totul mai greu, când tot ce trebuie de fapt să faci e să o LAȘI în pace și să-ți vezi de altele. Dar, rețeta (foarte ușor modificată față de ce mi-a scris Dona):
Ingrediente:
1 kg de făină
2-3 linguri de sare
10 grame de drojdie proaspătă
500 ml apă și apoi încă 100 ml apă
1 lingură de miere/zahăr
Și atât. E atât de scurtă lista asta. Și metoda la fel.
Dizolvă mierea/zahărul în 500 ml apă caldă (NU FIERBINTE cum am făcut eu la sesiunea de pâine și am omorât totul) și pune drojdia la activat. Sincer îți zic, eu am pus-o și dacă pe pachet scria să nu fac asta, primele două dăți când am făcut cu drojdie uscată. No harm done, ca să zic așa. Las-o acolo cât faci 2-ul sau măcar 5-7 minute.
Într-un bol MARE, pune kilul de făină și sarea și amestecă-le un pic. De ce? Ca să nu te trezești că o parte din pâine-i prea sărată și restul n-are niciun gust, d-aia.
Pune apa cu drojdia peste făina și sarea și cam așa se face acest aluat. Acuma, keep in mind, în funcție de făină și cât se hidratează (găsești la Sunday Chef niște detalii pe care îmi doresc să pot să le-nțeleg), s-ar putea să mai ai nevoie de niște extra apă, d-aici ăia 100 ml separați de mai sus. Eu am folosit făină Băneasa până acum și mereu am avut nevoie de acești 100 ml extra.
Frămânți 15 minute. Da, chiar 15 minute. Apoi acoperi bolul cu un prosop sau ceva prin care să treacă aerul și lași totul în pace vreo oră jumate, la temperatura camerei.
După această oră jumate, în care pâinea ta a crescut minunat, o împarți în 2 și o formezi în pâini mai mici, pe care le pui pe o tavă acoperită cu hârtie de copt și un strat subțire de făină/mălai. Apoi acoperi iar pâinea și-o mai lași 30 de minute.
Încălezește cuptorul la maxim. Literally la maxim. Pregătește o tavă/orice fel de container (rezistent la căldură) pe care să-l umpli cu apă și pe care să îl bagi în cuptor o dată cu pâinea. De ce? Ca să se facă aburi și să crească bine și frumi. Cum te uiți la cuptor, pâinea să fie jos, apa sus.
Apa și pâinea stau la cuptor 30 de minute, după care apa iese și mai rămâne pâinea vreo 20-25. Pâinea-i gata când o bați și sună a gol.
În cazul în care, la fel ca mine, ți se colorează pâinea mai tare decât ar trebui pentru că ai un cuptor cu o personalitatea aparte, poți s-o acoperi cu folie de aluminiu, dar numai după ce s-a colorat cât îți doreai.
Apăi, lasă pâinea să se răcească măcar juma de oră (eu o acopăr cu prosopul în timpul ăsta), că altfel degeaba ai făcut treabă așa bună până aici. Și pâinea, și orice carne care se respectă, trebuie să stea după ce nu mai are contact direct cu o sursă de căldură.
Altfel, recomand cu unt și sare, iahnie de fasole, cârnați și murături, sau orice.
Eu sper să mă mai țină încă 2 weekend-uri, până la următorul deadline de disertație. Și dacă da, m-apuc de crescut maia. Acolo distracție.
Ca de obicei, pe miercurea viitoare și pe instagram.
Gealatu, out.