• Sabina Gealatu

La Taclale cu Mihai Toader

Trăiesc cu foarte puternica senzație că, într-un fel sau altul, am urmărit mereu ce face Mihai. Poate din cauza faptului că l-am văzut când a concurat la MasterChef (emisiune pe care am urmărit-o obsesiv o tonă de timp) sau poate pentru că face atât de multe chestii mișto.


Oricum, dintre toți oamenii cu care am avut ocazia să mă iau la întrebări pentru seria asta, pe Mihai l-am abordat cel mai fără-de-context, ca să zic așa: nu vorbit niciodată cu el face-to-face, nu l-am stresat prea tare nici pe internet (până acum). Da' iată că treaba s-a legat, chiar și cu toate grijile mele că n-am pus întrebări bune, deci please, enjoy!



S: În primul și-n primul rând, spune-mi despre cum a început relația ta cu mâncarea. Ai fost influențat din familie sau e un lucru care a început să te intereseze mai târziu?

M: Relația mea cu mâncarea a început din fragedă tinerețe, de pe vremea în care încercam să le ajut pe mama și pe bunica în facerea prăjiturilor din preajma sărbătorilor. Scopul era unul singur: linsul castroanelor :). Le ajutam de la cumpăraturi până la bătutul cremelor și ce mai era nevoie prin bucătarie.



Mai târziu, am ajuns să locuiesc singur și a trebuit să mă descurc cu tot ceea ce înseamnă hrană. Bugetul era limitat, nu mai eram lângă bunica, omul care îmi făcea toate poftele, și așa am început să gătesc, moment în care mi-am dat seama că se construiește o mică pasiune în jurul mâncării. Le mai găteam colegilor, prietenilor sau familiei și am început să devin dependent de reacțiile oamenilor după ce mâncau. Cred că am fost influențat cel mai mult de bunici, mai ales că bunicul meu a facut scoala de bucătari în Cluj Napoca, urmând să profeseze în mai multe localuri din Ardeal.


S: Povestește-mi un pic despre parcursul tău profesional: cum de ai ales să mergi pe drumul ăsta, care au fost pașii pe care i-ai parcurs? Știu că povestea ta a început, oarecum, la Masterchef, nu? Ce a urmat după asta?

După ce m-am întors acasă, din Cluj Napoca, m-am angajat pentru scurt timp în domeniul marketing-ului, dar simțeam că mă îndepărtez de ceea ce îmi place cu adevarat să fac. Într-o zi, eram la birou și am găsit într-un mail un link cu formularul de înscriere la concursul MC și l-am completat. La scurt timp m-au sunat și mi-au transmis că am fost acceptat. După ce am terminat concursul pe locul 3, m-am mutat în București și am început efectiv să practic meseria de bucătar, renunțând la tot ceea ce faceam înainte.


S: Cum a fost experiența San Pellegrino Young Chef*? Care e un lucru pe care n-o să-l uiți niciodată?

M: A fost o experiență frumoasă, mai ales că am avut oportunitatea să cunosc alți bucătari tineri și să mă lovesc de viziuni noi. A fost momentul în care mi-am dat seama cât de important este să mă leg de ingredientele locale și de cultura teritoriului de unde mă trag.


* este una dintre cele mai mari și importante competiții pentru tineri bucătari.


S: Cum ai făcut trecerea de la bucatărie la Fragmente? Cum ai descrie proiectul pentru cineva care nu știe despre ce e vorba?

M: Nu este neapărat o trecere, ci mai mult o continuare firească. Fragmente este un proiect de suflet pentru mine, început acum trei ani. Țelul este să cercetez varii microregiuni ale României și să învăț cât mai mult despre mâncarea de pe teritoriu. După fiecare cercetare organizez un pop-up dinner în care gătesc un meniu de degustare, inspirat fiind de zona în care am mers, încercând să dezvolt un stil neoromânesc coerent.



Pentru a încerca să dezvolt un new wave trebuie mai întâi sa văd care a fost treaba cu “old wave-ul”. Din fericire, am reușit să documentăm video excursiile noastre, iar Simion Bogdan Mihai (n.r. jumătatea muzicală a Fragmente) a îmbracat totul într-o coloană sonoră originală și locală, obținută tot în urma unor cercetări serioase. Așa s-a născut canalul nostru de Youtube Fragmente, prin care încercăm să demonstrăm că microregionalul reprezintă o punte între trecut și viitor.


S: Care e procesul prin care treceți atunci când alegeți o locație? Vorbiți de dinainte cu oamenii la care filmați? Cum îi alegeți?

M: Alegem o microregiune în mod aleatoriu, ne documentăm despre ce am putea să găsim și încercăm să luăm legătura cu învățătorul satului sau cu oamenii pe care îi cunoaștem și care se trag din zona respectivă. De multe ori planurile de acasă nu s-au pupat cu cele din târg și am fost nevoiți să batem din poartă în poartă pentru a găsi ce ne-am propus. Asta nu e ceva rău neapărat, din contră, face ca proiectul Fragmente să fie autentic și să arate oamenii așa cum sunt ei, în comunitățile din care provin.



S: BIRT Podcast*: un patch pentru pandemie sau plan pe termen lung?

M: Un patch pentru pandemie care se transformă, ușor, într-un plan pe termen lung. :)


*despre acest minunat podcast am mai scris și aici


S: N-o să întreb cu cine plănuiți să vorbiți pentru următoarele episoade (dar poți să-mi zici, dacă vrei 🤭), dar o să te întreb dacă aveți vreo tipologie de oameni pe care îi căutați.

M: La Birt Podcast, încercăm să invităm oameni care au legătură cu mâncarea sau cu muzica, dar și din diferite alte profesii, pe care încercăm să ii ducem în „spațiul fragmente”.


S: Acum, pe final de an, la ce te aștepți de la domeniul HORECA?

M: Așteptările mele sunt limitate, deoarece lucrurile sunt destul de incerte din cauza Covid-19. Îmi dorec ca oamenii care fac trebă bună în acest domeniu să reziste și să treacă peste această perioadă grea.



S: Sunt lucruri pe care crezi că ar trebui să le facă clienții în raport cu HORECA?

M: Clienții trebuie să fie lângă restaurantele locale care încearcă să supraviețuiască în această perioadă și care, din păcate, nu au susținere din partea statului.


S: Și ultima întrebare: ce planuri ai pentru perioada următoare?

M: Urmează o cercetare „fragmente” în județul Iași și un nou pop-up dinner, care urmează să fie anunțat în scurt timp. Iar ca plan pe termen lung, sper ca la un moment dat să reușesc să transpun toate cele învățate în teren într-un restaurant :)

Pe Mihai îl găsești pe Instagram, iar eu și cu tine ne mai auzim curând, tot aici, sau pe Internet, oricând vrei să-mi spui ceva.


Gealatu, out!