• Sabina Gealatu

La Taclale cu Gabriel Gorgan

Prima dată am văzut postările lui Gabriel într-un grup de Facebook cu și despre mâncare. Și pozele, și live-urile pe care le făcea pe profilul lui tot prin grupul ăla au ajuns la ochii mei.


Între timp, i-am dat follow pe Instagram (ceea ce-ți recomand din tot sufletul) și i-am urmărit parcursul cu tot interestul: J'ai Bistrot, The Fools Club, Școala HORECA și până la (foarte) recentul anunțat studio. Iar pentru că mie îmi place foarte mult de Gabriel, l-am rugat să-mi lămurească niște curiozități. Nu vreau să-i zic interviu, da' e ceva p-acolo.


Please, enjoy!


Sabina: Cum a început relația ta cu mâncarea?

Gabriel: Relația mea cu mâncarea începe acasă. Cred că acolo unde ne naștem apar cele mai multe dintre lucrurile care ne definesc, fie că ne place să credem asta au ba. Evoluția acestei relații este, în schimb, o cu totul altă poveste.



S: Și cum s-a transformat relația asta într-o carieră?

G: N-aș spune că relația asta s-a transformat într-o carieră neapărat. Am trecut de-alungul timpului prin multe situații, mai ales de când m-am mutat la București, iar refugiul meu atunci când căutam o deconectare reală a fost mereu bucătăria, chicineta sau camera în care se găsea aragazul, plita sau cuptorul ăla, după caz sau necaz.


S: Cum a fost trecerea de la J’ai Bistrot la food truck-ul The Fool?

G: J'ai Bistrot este o întâmplare frumoasă, care continuă perfect natural. Ca să fiu sincer, de când sunt în București, am tot căutat un loc de suflet unde să-mi beau cafeaua. Sau vinul. Sau berea. L-am găsit aici și tare mă bucur. Dar ca să înțelegi câte ceva, trebuie să-ți explic cum s-a întâmplat treaba asta.


Undeva pe la sfârșitul lui 2017, începutul lui 2018, am început să public pe social media tot mai multe poze cu mâncare. Nu era neobișnuit să fac asta, dar între timp am ales să public doar asta. Venem din publicitate (agenții, freelance și start up-uri), evenimente (concerte, festivaluri, târguri, conferințe) și ONG-uri. Toate lucrurile astea le-am lăsat în urmă, împreună cu toate problemele, frustrările și opiniile mele mai mult sau mai puțin inspirate despre cine, ce, când și cum face și ce face în industriile astea. Mă săturasem, mă supărasem, mă zbătusem suficient, dar nu fără folos, pentru că nu puține sunt lucrurile cu adevărat mișto pe care le țin cu mândrie în portofoliu.



Bun! Am plecat și plecat am fost, iar cei care știau câte ceva despre mine m-au provocat la tot felul de activități printre care și un eveniment la J'ai Bistrot. Primul eveniment s-a numit ”Pasta alandala” - a fost o nebunie cu paste proaspete, sosuri alese și compoziții neașteptate.


Din momentul ăsta lucrurile au devenit clare, am fost gata pentru orice provocare! Așa a apărut și ”The Fool Truck” în calea mea. Important de menționat este că ideea nu-mi aparține. Ideea și provocarea a venit de la Cosmin Nedelcu sau ”Micutzu”. Împreună am conturat conceptul și ne-am apucat de treabă.



S: Cum ai ajuns să te implici în Horeca School și care e rolul tău acolo?

G: O dată acceptată provocarea lui Cosmin, îmi era clar că pasiunea te poate duce departe. Când vrei să hrănești din spatele unei bucătării profesionale trebuie să te responsabilizezi. Trebuie să cunoști bucătărie cu adevărat, nu după ureche. Bucătăria profesională aduce cu sine responsabilități pe care Instagramul nici nu le bănuiește, în sensul că orice preparat drăgălaș are în spate nu doar o poveste personală ci și un set de norme, rigori, obligații și responsabilități pe care nici nu le intuiești, iar o școlarizare extrem de riguroasă era pasul firesc.


Am ales Horeca School și în scurt timp Horeca School m-a ales și pe mine. Motivul? Una dintre cele mai neglijate aspecte ale profesiei de bucătar este comunicarea, fie ea una specifică sau organică, umană. E mult stres, multă agitație și multă presiune într-o bucătărie. Se lucrează multă ore, în picioare, cu oale încinse, cuțite foarte ascuțite, multiple riscuri de contaminare. Porți cu tine responsabilitatea vieții și sănătății fiecărui client căruia îi pui o farfurie caldă în față. Dacă ne mai gândim și la plating, preparate extravagante și alte impresii artistice, presiunea zilnică poate fi greu de tolerat. Unde mai pui presiunea prezenței în social media. Scrie, pozează, postează, moderează, reacționează.


În contextul ăsta, o bună comunicare, o bună înțelegere a procesului, a tehnologiei și a dinamicii lumii moderne este absolut esențială. Eu veneam cu un astfel de bagaj de informații la purtător, așadar am zis să-l pun la bun folos și să instruiesc, atât cât pot, viitori bucătari în lumea comunicării. Mai pe scurt, am devenit ”profu de comunicare”. Experiența de trainer acreditat m-a ajutat sa preiau rapid și această nouă "pălărie".



S: Care e cea mai bună parte la colaborarea cu Horeca School?

G: Toate orele petrecute cu și printre cei mai relevanți, interesanți și celebrați chefi din România, și nu numai sunt, de departe, cel mai mare privilegiu. Apoi curiozitatea și pasiunea viitorilor chefi, care nu contenesc să acumuleze tot mai multe informații. Toate acestea mă bucură în aceeași măsură.

S: Care e următorul pas pe care vrei să îl faci în direcția asta gastronomică?

G: De când am luat-o pe drumul ăsta m-am lăsat purtat de val. Să nu mă înțelegi greșit, a te lăsa purtat de val nu înseamnă să te duci încotro te bate vântul, aia e cu totul altă situație. Eu nu am un pas anume în gând - am un soi de orizont spre care mă îndrept și fac ce pot să nu mă abat de la valorile proprii.


Dacă totuși trebuie să-ți răspund punctual și la întrebarea asta, următorul pas este să-mi definesc tot mai bine semnătura pe care aș vrea să o aduc în industrie. Acest ceva al meu, care să facă diferența, cu mențiunea că nu-mi doresc să fac show, dar nici să mă pierd în mulțime.

S: Ai vreun topic preferat când vine vorba de mâncare? Gen sustenabilitate, veganism sau orice altceva? De ce?

G: Sustenabilitatea, da, clar! Pentru că bucătăria duce o luptă oarbă cu utopia și distopia culinară. Pentru că vrem tot, la un loc, dacă se poate. Dar fără usturoi. Sau ceapă. Dar cu gust de usturoi. Sau ceapă. Ba, mai bine fără ceapă. Doar dacă e bio. Sau eco. Dar mai bine bio, că bio e bună. Și bacon. Și smântână. Si pune mai mult usturoi. Și ciuperci. Și să-i spunem Carbonara. Ce știu Italienii?! Și pune ulei de floarea soarelui. Ăla de masline e pentru salate! Și pune și pui. Ce are dacă e cu pui? E mai bună. Și să îi spunem tot Carbonara. Ba nu, le punem pe astea peste o salata și îi spunem Caesar. Perfect!


Ai înțeles ce vreau să zic, Sabina?


S: E vreun subiect de care crezi că lumea culinară s-ar putea lipsi?

G: S-ar putea lipsi de multe lumea culinară, dar am un cuvât de care cu certitudine s-ar putea lipsi: Chef. Cred ca am făcut din ”Chef” noul ”Bo$$” și nu e chiar plăcut pentru cei care au muncit zeci de ani pentru a ajunge la acesta statut. Bucătarii care duc în spate bucătării, atât ca excelenți bucătari, cât și ca administratori, contabili, magazionieri, doctori sau psihoterapeuți de ocazie, confident sau mentori pentru cei mai tineri dintre bucătari. Lumea culinară s-ar putea separa cu ușurință de terminologia specifică Horeca și ar putea să se concentreze liniștită pe experiențe gastronomice. Sunt suficiente experiențe culinare care să ne țină preocupați.



S: Trendul sau curentul culinar preferat?

G: Nu sunt un fan al trendurilor deși le urmăresc cu prea multă atenție deseori, dar mă bucură fascinația oamenilor pentru brunch-uri și rețete variate de mic dejun. Prima masă din zi trebuie să redevină cool pentru binele nostru propriu și personal. Prea plecăm toți la drum cu jumătate de litru (sau mai mult) de cafea când corpul nostru are, de fapt, nevoie de alimentare si hidratare dis de dimineață.


S: Care e ACEL loc, locul ăla unde ai vrea să mănânci măcar o dată în viață? Sau cine gătește acolo de te face să îți dorești lucrul ăsta?

G: Nu aș putea spune că am astfel de fantezii exclusiviste sau tipicare. Urmăresc foarte mulți bucătari mai mult sau mai puțini celebri si cumva majoritatea m-a convins că sunt ceea ce spun că sunt, că gătesc așa cum spun că gătesc și muncesc așa cum spun că muncesc, iar dacă vreunul îmi iese în cale într-un fel sau altul, nu aș ezita să fac un popas în locanta lui.


S: Care e primul loc unde plănuiești să mergi să mănânci după ce se termină povestea asta?

G: La mine la Studio! Dar nu mai spune la nimeni, e încă secret. ;)

(Later edit: Între timp, studioul lui Gabriel nu mai e secret, a povestit ce și cum chiar aici)





S: Care ți se pare cel mai important lucru de făcut în perioada asta, foodwise, din punctul de vedere al celor care gătesc acasă?

G: Habar n-am, întreabă-i! ;))


Dar aș putea să-ți răspund cu ceea ce am scris pe Facebook chiar la începutul pandemiei: Știu că în perioada asta toți suntem food bloggers, Chefi și mari înțelepți pricepuți în vremuri de criză așa că nu vreau să vă încurc cu mărunțișurile mele, dar vă spui așa: mâncați cumpătat și nu aruncați inutil produse foarte ușor perisabile. Gătiți din ce expiră ușor, nu din ce vă gâdilă orgoliul. Căutați inspirație, nu rețete sofisticate. Puneți la caserole și refrigerați ce rămâne, precis pofta vine și mai târziu. În multe din laivurile mele am gătit cu ce prin casă s-a găsit, deși nu erau vremuri de criză, poate găsiți inspirație și printre ele. Fiți bine! 🤗

S: Care e un lucru pe care crezi că ar trebui să îl facă mai mulți oameni din industrie?

G: Să înțeleagă importanța comunicării, a dialogului, a nevoii de a fi mereu în contact cu oameni din cele mai diferite dintre meserii și a învăța mereu ceva nou, dincolo de bucătăria proprie.





S: Care sunt câteva dintre sursele tale preferate de informație, fie că vorbim de rețete sau trenduri culinare sau orice altceva din industria asta?

G: Pentru informație mă duc, de obicei, la cei avizați. Caut să-mi iau informația din cea mai bună sau sigură sursă cu putință. Apoi ma bălăcesc și eu în nebunia simpatică de pe youtube, facebook sau instagram. O dată ce dobândești un filtru corect, poți să te bucuri de orice content culinar responsabil.



S: Dacă ar fi să poți să urmărești pe Instagram un singur om, cine ar fi?

G: Cred că ce vrei să mă întrebi e mai degrabă: dacă ar fi să urmăresc un singur om pe Instagram, cine ar fi acesta? Dacă da, atunci acela clar ar fi @nusr_et, cunoscut poporului planetei ca #saltbae. Absolut spectaculos omul și oricât ar brava de dragul show-ului, omul e cât se poate de competent în bucătărie. Incontestabil!


Pe Gabriel îl găsești pe Internet, iar io și cu tine ne mai auzim pe miercuri, tot aici, sau pe Instagram oricând te macină ceva.


Gealatu, out!