De ce Zest Pizza?
Nu sunt nici 3 luni de când a apărut magia care este Zest Pizza și deja s-a deschis și a doua locație. Și, mi se pare mie, când se întâmplă treaba asta cu un proiect local, artizanal și de cea mai bună calitate, nu poate să fie decât un semn bun.
Așa că, în cele ce urmează, o să-mi dau și eu cu părerea despre Zest și ce fac oamenii acolo.
Meniul
Că de, asta e prima chestie de care te lovești, e altfel decât orice am văzut eu la orice fel de pizzerie din țară. Fără denumirile clasice, fără ingrediente gen bacon și smântână, fără 15 tipuri de blat. Și, cu toate astea, oferta-i foarte generoasă: 12 tipuri de pizza, denumite ca atare, de la 1 la 12, cu un număr de ingrediente pe care poți să-l reții.
Ce mi-a atras cumva atenția, și nu-mi amintesc să mai fi văzut prin alte părți, e faptul că blatul de pizza e menționat ca ingredient - și adevărul e că trebuie. Dar mai târziu despre de ce.
Tot la nivel de ingrediente, găsești acolo și niște chestii mai ieșite din comun: cartofi, trufe, kale sau emulsie de ardei. Și ai și chestiile clasice: sos de roșii, mozzarella, gorgonzola, roșii cherry și așa mai departe. Deci ceva pentru toate gusturile.
Pizza
Încep cu preferata mea, că-i preferata mea: Pizza no.6 (crustă , mozzarella, mortadella cu fistic, stracciatella, ulei de măsline, coajă de lămâie, fistic) Prima dată am luat-o la plesneală, că prea mi s-a ridicat mortadella-n slăvi prin colțuri de internet și-am zis că dacă am încredere că mănânc una bună de undeva, sigur locul ăla e pizzeria lui Toni Godeanu. Și-am nimerit atât de bineeee. N-o să-ncer să-ți descriu cu gusturi și arome, cert e că se leagă superb, coaja de lămâie pe pizza e o idee de geniu și acum înțeleg care-i hype-ul cu mortadella.
Pizza no.12 (crustă, sos de roșii, stracciatella, roșii cherry, ulei de măsline, busuioc, muguri de pin) Asta a fost the safety pizza, cumva, pentru cazul în care se fac nazuri la combinațiile mai altfel (nu s-au făcut). Și ce bine c-am luat-o, c-am dat de sin-gu-rul sos de roșii care poate să rivalizeze cu ăla făcut de mătuși-mea la ea în curte. Iară combinația dintre stracciatella, busuioc, muguri de pin și ulei de măsline îți dă așa, un vibe de pesto, care-i fix ce trebuie.
Pizza no.3 (crustă, sos de roșii, mozzarella, parmigiano reggiano, ventricina picantă) Practic și grosolan zis, o alternativă mult superioară a ceea ce cu toții cunoștem sub numele de pizza Diavola.
În ordinea de mai sus, sunt și frumusețile asta aranjate aici
Packaging-ul
Sigur, poate că ce-i scris pe cutie nu-ți afectează-n mod direct mâncarea, dar ce-i scris pe cutie (și cutia în sine) îți povestește un pic despre atenția și implicarea oamenilor care-ți fac mâncarea. Și Zest are de departe cel mai mișto packaging pe care l-am văzut în mult timp.
Dacă dai un pic zoom în poza asta pe colțul stânga sus, găsești cele 3 definiții ale cuvântului zest și da, evident, se leagă foarte frumi cu ce mănânci.
Iar povestea asta de ma jos e ce poți să lecturezi după ce deschizi cutia.
Și ce mi-a plăcut cel mai și cel mai mult îs detaliile despre aluat. Și indicațiile pentru reîncălzire. Totul, de fapt, îmi place, ce să mai.
Deci da, în acest very positive note, nu că ar fi fost ceva negativ, că chiar n-am găsit, îți sugerez să-ți iei telefonul în mână și să te pui pe comandat. Găsești Zest pe toate aplicațiile mari de delivery.
Ne vedem săptămâna viitoare (promit), pentru o serie nouă din #DeSezon.