• Sabina Gealatu

De ce Bistro de l'Arte?

Am ajuns la Bistro de l'Arte pe final de august, pe când mă întorceam din ce credeam c-o să fie singurul meu concediu pe bune pe 2020 și trebuia să bifez toate chestiile pe care am zis că le fac și n-am apucat.


Da, deci Bistro de l'Arte. După cum îi scris chiar pe site, „Bistro de l’Arte se număra printre acele restaurante din Brașov care oferă mâncare și ospitalitate așa cum și-ar dori oricare dintre noi să primească. Mancarea corectă, proaspătă, sănătoasă, din surse locale și băuturi curate, autohtone sau de prin lume adunate, pe toate le așezăm pe masă cu încredere.” Și cam asta citisem și eu în ghidul Gault&Millaut pe 2019 și cam știam că trebuie să merg (și să târăsc și niște nevinovați cu mine).


Zis și făcut (rezervare cu 3 zile înainte, ca să n-am surprize). Am ajuns la 14 la Brașov, în neașteptate 30 de grade, am găsit străduța cu pricina și masa cu numele meu pe ea. Am fost întâmpinați (noi 4 la număr) excelent, service-ul a fost super rapid și super smooth, atenție la detalii și altele asemenea.

Știi tu, cum e când mergi undeva unde se simte păsarea față de business.


Și după ne-am uitat la meniu și ne-am blocat, c-am fi vrut să le mâncăm pe toate. De atunci și pân-acum nu mai e chiar același meniu, că s-a schimbat anotimpul, da' o parte din chestii rămân mereu acolo.


Să intrăm și în detalii, zic.


Supa

Din ce era-n meniu, la noi pe masă au popsit:

  • supa de roșii gratinată cu cașcaval Apuseni de la Torockoi, cu chefir și pălincă săsească infuzată cu țelină

  • supa de ceapă cu cașcaval Apuseni de la Torockoi și crutoane, după o rețetă franțuzească


Serios, numai după descriere și oricum era deja entuziasm la masă, da' imaginează-ți cum a fost când au și venit. Numai uite-te un pic la supa de ceapă ⬇



Cum să nu-ți vină să te urci pe pereți când vezi chestia asta? Cum să n-o iei razna când dai de giga-crutoanele din supă? N-ai cum, îți zic eu, pentru că în bolul ăla și în gura ta se întâmplă chestii minunate.


Mi s-a șoptit în cască, la momentul respectiv, că supa de roșii a fost extraordinară și că alăturarea de croissant cu unt e mai mult decât inspirată și surprinzător de plăcută. Deci vești bune, all across the board.


Main

La felul principal s-au petrecut următoarele:

  • clătită rumenită din mălai umplută cu burduf și carne la borcan, papară moale și murături în sos de muștar

  • chiftele de porc în ciulama de dovlecei (care, dacă-mi amintesc bine, a fost un special al zilei)


Știi cum vorbesc oamenii despre diverse mâncăruri ca fiind experiențe și poate ți se pare că exagerează sau că-i mai așa, figură de stil? Ei, am înțeles că poate să fie ceva literalmente, nu doar figură de stil, mâncând clătita aia și toate elementele adiacente. Și mă așteptam să strâmb din nas la murături în sos de muștar, da' doar m-au luat pasivele tristeți când s-au terminat.


Clătita aia din mălai e ceva mai fin și mai pufos decât îi sugerează numele, burduful oricum e cea mai bună brânză din lume, carnea la borcan se destramă și topește cum nici nu poți să visezi, cu ouăle-s perfecte și despre murtărui nu mai zic încă o dată.


Despre chiftele și ciulama nu am să-ți dau chiar atât de multe detalii, că plăcerea de a le consuma nu mi-a revenit mie, da' tot le-am încercat și pot să-ți zic că au fost bestiale: chiftelele crocante și super juicy, ciulamaua a fost NU-POT-SĂ-CRED-CĂ-ASTA-E-DIN-DOVLECEI sort of a situation.


Desert

Dacă ai ajuns până aici, ți-e clar deja c-am făcut o pasiune pentru mâcarea de la Bistro și că mi se pare demențială. Băi, dar ișlerul. IȘLERUL.


Mă rog, ca să păstrăm structura, la desert s-a petrecut astfel:

  • ișler

  • gomboți

  • prăjitură moale cu ciocolată

Din gomboți n-am mai reușit să gust, că deja simțeam că nu mai pot să respir, da' mi s-a zic că-s fiiix ce trebuie. Prăjitura moale cu ciocolată a fost de vis. Dar ișlerul.


Fără să exagerez, ișlerul ăla a fost cel mai bun desert pe care l-am mâncat. Ever.

Nu pot să-l descriu și nici nu vreau, că nu i-aș face dreptate. Pot doar să-ți zic că, atunci când vezi pe undeva că Oana Coantă (da, „Woman Chef of the Year” conform Gault&Millau) face ișler, să te grăbești.

Da' chiar să te grăbești.


2 luni mai târziu mă uit la poza asta și-mi cam vine să plâng.


Pe lângă toate nebuniile astea am băut și un sirop de cirește cu apă minerală. Altă minunăție, îți dai seama. Și când am terminat, m-a pocnit: masa asta chiar s-a terminat. Cred că niciodată n-am fost mai tristă că s-a terminat ceva în viața mea.


I said what I said.



Da, și cam asta am vrut eu să-ți povestesc despre Bistro de l'Arte și mâncarea minunatei Oana Coantă. Într-adevăr, nu mai era nevoie și de mine care să zic de bine, da' na, am vrut io neapărat.


Și cam aia e pe săptămâna asta, mai vedem ce mai facem next week.

București, România

  • Instagram
  • Facebook

©2020 by Sabina Gealatu. Proudly created with Wix.com