Cine sunt și ce facem aici?
Ai ajuns să citești chestia asta, deci mi-am făcut curaj să mă declar deținătoare de site și amatoare în ale scrisului despre mâncare și altele adiacente. Dar eu sunt eu și nu mi-e nici pe departe suficient să-ți zic că fac ceva, trebuie să-ți explic și de ce.
Aici eu sunt de ceva vreme, am tot pus pixel lângă pixel și cuvânt lângă cuvânt în ultimele luni. Și am tot așteptat să fiu happy cu produsul meu final, de parcă e ceva ce vreau să vând. Măcar de-ar fi cazul ăsta, că atunci lucrurile ar sta mai simplu. Ce vreau eu de fapt să fac e să creez acest loc deloc pretențios, care să nu te agaseze și unde să nu simți că vreau să-ți bag ceva pe gât. Mai degrabă încerc să povestesc ce bag eu în gură, ca să zic așa, și cum am făcut sau ce cred despre asta.
Obiectivul ăsta al meu m-a pus în situația în care mi-am căutat vreun fel de calificare care să-mi permită să-ți pun pe tavă ce-mi trece prin cap și prin farfurie. N-am găsit niciun motiv concret, chiar dacă mă gândesc la asta de vre-un an de zile. Aici pot să continui mult despre toate anxietățile și sindroamele implicate, dar pot și mai simplu să-ți zic care-a fost concluzia: lăsați femeile să facă ce vor adică așa o să fac că așa o să fac.
Adică nu-l scriu pentru vreo audiență ideală, îl scriu pentru mine. Pentru mine acum 5-6 ani când am pus prima dată mâna pe-un cuțit, pentru mine săptămâna trecută când nu mi-a ieșit aluatul de quiche, pentru mine peste ani când poate o să regret că n-am încercat.
Și m-am hotărât să-l scriu (pe blog, adică) și m-am hotărât să-i dau numele meu. Și n-am vrut să fie cu numele meu. Nu cred că mi se potrivește ideea de brand personal. Dar una dintre multele probleme cu proiectul ăsta (for a lack of a better word) a fost că nu găseam cuvintele alea care să zică toate chestiile despre care vreau eu să scriu, cuvintele alea care să fie rezumatul perfect al ideilor mele. Nu că-i complicat să găsești o droaie de cuvinte despre mâncare, da' parcă-i complicat să fie și despre tine. Sau, în cazul ăsta, despre mine.
Dar ești aici, deci știi cum s-a concluzionat situația și eu o să mă abțin din a mă mai justifica, nu de alta, dar aș putea să continui până albim și tu și eu. Ce-o să-ți mai zic, în schimb, e la ce poți să te aștepți d-aici înainte.
O dată pe săptămână, cu precădere miercurea, că mi se pare mie o zi okay, o să mai găsești aici câte o înșiruire de cuvinte, în una dintre cele 4 mari categorii care mi s-au părut mai de doamne ajută:
Uneori, când mi se pare că se mai întâmplă ceva extra, mai pun și-un Supliment de Weekend, pe care încerc să-l organizez pentru sâmbătă dimineața.
Reiau acum: dacă te întrebi sau chiar vrei să mă întrebi ce mă califică pentru a opiniona pe internet, să știi că nimic. Și să știi că evit să emit absolutisme fără un backup concret, gen pune sare în apa-n care fierbi pastele sau pune sare în orice aluat/amestec/mix dulce. Practic, multe despre sare.
Iar ce facem noi doi efectiv aici, adică tu și eu, e că eu scriu despre chestii și pe tine poate te ajută. Poate tu ai nevoie de vreo informație pe care eu o am. Dacă n-ai nevoie, e okay. Dacă ai nevoie și eu n-am, dă-mi un semn și poate caut. Viața-i plină și time management-ul ține de anxietate, deci nu promit nimic.
La final nu te rog să be kind, e dreptul tău să fii cum vrei. Și al meu să scriu ce vreau.
Gealatu, out.