Ce fac mai eco în viață
O să încep prin a-ți spune că nu am nici cea mai puțină încredere în New Year's resolutions. Deloc nu mi se pare sustenabil să zici că de mâine faci 15 schimbări radicale și o să fii un om mai sănătos sau whatever. Să nu mai zic că mi se pare destul de aiurea să ai nevoie să treacă anul ca să faci ce ți-ai propus.
Dar, pentru mine, perioada asta de noi rezoluții coincide cu 2 săptămâni de concediu și vacanță (muncă și facultate, cum ar veni), iar în 2 săptămâni de zăcut prin casă îs timp suficient să te gândești și să faci chestii pe care le-ai tot amânat.
Mai exact, de curând m-au panicat (și mai tare) temperaturile d-afară și am ajuns la 2 concluzii:
Avem nevoie de niște programe globale drastice, ca să mai avem vreo șansă să ne salvăm SINGURA planetă pe care putem s-o locuim (Musk, help us pls).
Chiar și eu pot să fac ceva ca să fac ceva, că-s om și consumator de diverse.
Iar această a doua concluzie m-a făcut să schimb 3 lucruri de când a început anul.
1. Pungi reutilizabile
Am făcut un calcul rapid într-o seară de vineri, când s-a întors maică-mea de la cumpărături, și am numărat vreo 7-8 pungi de plastic. D-alea de fructe și legume, mici și nu prea bune pentru nimic altceva (în fericitul caz în care nu se rup când le desfaci sau scoți eticheta).
Am calculat 8 pungi x 52 de săptămâni și am aflat că familia mea e responsabilă pentru nu mai puțin de (minim) 416 pungi de plastic pe an. Și aici nu includ altfel de ambalaje, doar pungile pentru fructe și legume.
Cu vină și anxietate-n suflet, am sărit la Textilia pe site, direct în shop și am comandat saci reutilizabili din bumbac. 10 saci (pachet de 6 și pachet de 4) + transport, 86 de lei. Au venit a doua zi.
Au trecut 4 săptămâni d-atunci și i-am folosit în 3, deci după un calcul rapid și estimativ, n-am folosit 24 de pungi. Sună puțin? Da, poate, dar când o să-mplinească sacii mei un an, vom fi salvat peste 400. Baby steps, you know.
2. Sticlă reutilizabilă
Minunata mea colegă și prietenă, pe numele ei Evelyn, mi-a amintit astă iarnă de acest minunat concept de sticlă NU din plastic. Și cine sunt eu să mă opun la sticle din non-plastic?
Văzut, plăcut, dorit, obținut.
Full disclosure, am apelat direct la cealaltă minunată colegă și prietenă a mea, pe numele ei Adina, care stă la Berlin, și care i-a furnizat și Evelynei sticla minune de la TK Maxx. 47 sau 48 de lei a fost (fără transport, ms Adina) și la câtă apă beau (a se citi cumpăr) eu, deja mi-am scos banii pe ea, în vreo 2 săptămâni.
Și nu atârnă greu în ghiozdan și e și frumoasă (negru cu inox, elegant) și nici nu mai am nevoie de sticle de plastic.
3. Cană cu filtru
Alt moment de full disclosure, de mulți ani am filtru d-ăsta de apă în casă (să trăiești, tată!) și de prea puțin timp îl folosesc ca sursă primară de apă. Da' dacă tot am început acest război împotriva plasticului, mai ales ăla de unică folosință, am zis că a venit momentul.
Și în scurt timp, mi-a intrat în obicei: primul lucru pe care îl fac dimineața, când intru în bucătărie, ÎNAINTE să dau drumul la aparatul de cafea, e să umplu cana. Că da, sunt genul ăla de om care bea apă first thing in the morning și nu pot altfel că mă simt uscată.
Pe lângă asta, eu și eram consumatorul principal de sticle de apă în casă, cu o medie de 9-10 sticle de 2 litri / săptămână. Acuma consum doar filtru.
Sure, nici asta nu e neapărat varianta ideală: cana aia e de palstic (nu de unică folosință, but still) și de filtrul ăla nu știu exact cum să scap cum ar trebui, dar baby fucking steps.
So, all in all, 3 obiceiuri mici. Da' cred că ar fi mișto să le facă cât mai multă lume. Nu că zic sau că le fac eu, doar așa, c-ar fi mai puțin plastic în lume.
Atât pentru azi.