Budincă dă pâine

N-am pornit chestia asta decât pentru că aveam prea multă pâine-n casă. Cum ar spune colega mea Simina, niciodată nu e exces de pâine, și eu sunt de acord. Da' cred că se poate și pâine în alte feluri.

Așa mi-am amintit de budinca de panetone pe care am ochit-o într-o zi pe Instagram și ți-o dau și ție la ochit acum.

Dar pentru că eu trebuie să fac chestiile mai altfel, am luat decizia executivă să nu mă uit la rețetă și să fac așa, de capul meu. Iar rezultatele sunt chiar okay.

Ingrediente:

• 600 g pâine uscată

• 8 ouă

• 150 g zahăr brun

• 150 ml rom

• 500 ml lapte

• 300 ml smântână proaspătă

• SARE

• esență de vanilie

• scorțișoară

Iar ca metodă, treaba stă așa:

Preîncălzește cuptorul la 180 grade, rupe pâinea în bucăți de mărimi diferite (life hack pentru textură), pune-le în tavă, pune tava în cuptor pentru 15-20 de minute.

Cât stă pâinea în cuptor, amestecă într-un bol următoarele: ouă, zahăr, sare, esență de vanilie. Plus scorțișoară,

După ce-ai amestecat bine, pune și laptele, smântâna și romul.

Cam acuma ar trebui să îți fie gata și pâinea. Mut-o din tavă într-un vas cât de cât înalt și împinge-o acolo pe toată. Apoi toarnă tot amestecul ăla de mai devreme peste și bagă vasul la cuptor. Tot 180 de grade, pentru vreo 30 de minute. Ar trebui să arate cam așa:

Pare extrem de crunchy, și chiar așa e, dar se înmoaie pe parcurs. Trebuie să zic, textura nu știu dacă-i pentru toată lumea, dar mie mi se pare că e super comfort food. E ceva foarte mushy, ușor cremoasă, o treabă foarte dubioasă.

Am făcut și-o frișcă rapidă, că tot mai aveam niște smântână, în care am pus numai scorțișoară. Fără zahăr, că mi s-a părut pâinea suficient de dulce.

De ce chestia asta acum, în a doua zi de douăzeci-douăzeci? Pentru că-i bazată pe reuse și pentru că înseamnă less waste. Care sunt așa, obiective bune în general, în viață.

Să ai un an frumi și te caut eu săptămâna viitoare.