Arsuri și tăieturi
If not treated properly, o bucătărie chiar poate să fie un loc periculos: foc și cuțite, atâta zic. And chances are, dacă nu ai grijă, o să te alegi cu câteva semne de lungă durată.
Azi o să-ți povestesc despre semnele mele, cum s-au lipit de mine și cum să faci tu să nu pățești la fel.
Arsuri
Poate cea mai simplă de pățit chestie într-o bucătărie e să te arzi. Atât de simplu că poate să ți se întâmple și doar c-un cuptor cu microunde. La capitolul ăsta, eu am două nasoale de care nu cred că mai scap, una căpătată cam acum un an de zile, una pe care-am prins-o acum vreo 3 luni. Și pe mâna dreaptă, și pe mâna stângă, ca să nu discriminăm.
I was lucky enough să nu fie chestii care să însemne un drum până la spital, și stupid enough cât să se repete. Și chiar dacă nu mă deranjează absolut deloc (every scar has a story sort of a situation), tu poate vrei să-ți păstrezi pielea intactă și fără semne.
Cum te aperi?
Mănuși, mănuși, mănuși. Și nu orice fel de mănuși, ci alea care-ți ajung până la cot. Până la umeri, dacă se poate și, mai ales, dacă te știi că tendințe de pățanii. Și tragele pe mâini de FI-E-CA-RE DA-TĂ când umbli cu chestii calde, fie că-i un bol în microunde, fie că-i o tavă în cuptor, fie că-i o tigaie pe aragaz. I cannot stress it enough. Chiar și dacă tava aia e rece, că abia o bagi în cuptor, pune-ți mănuși. Nu de alta, da' pe stânga eu am avariat-o într-o astfel de situație, când m-am atins de pereții cuptorului. Tava era rece.
Numai p-astă mănușă să n-o folosești. Pe cât nu-ți alunecă chestiile din mână (ceea ce vrem), pe atât nu te ferește de căldură (ceea ce nu vrem).
Prosoapele de bucătărie sunt altă chestie deșteaptă. Chestii de genul ăsta. Eu mi-am luat unele de la Ikea, chiar ăsta, acum câțiva ani, și n-aș putea să fiu mai mulțumită. Ce e important de reținut, dacă folosești prosoape de bucătărie ca să nu te arzi (mai bine mănuși, da' treacă de la mine), e că TREBUIE SĂ FIE USCATE. Să încerci să prinzi ceva fierbinte cu un prospo ud e aproape ca și cum ai pune direct mâna: 0 afacere. Într-un clip pe YouTube al celor de la Bon Appetit găsești mai multe detalii despre povestea asta, iar clipul e aici.
Tăieturi
Sunt multe feluri în care poți să te tai într-o bucătărie, da' metoda clasică presupune un cuțit care fie nu-i ascuțit, fie nu-i folosit cu atenție. Și despre astea două lucruri vreau să vorbim noi acum.
Cuțite ascuțite vs cuțite tocite. E posibil, dacă nu-ți petreci prea mult timp în bucătărie, să crezi că un cuțit tocit e o variantă mai safe. Dar eu sunt aici să îți zic că e tocmai invers: cu cât un cuțit e mai tocit, cu atât o să fie nevoie de mai multă putere din partea ta ca să-l folosești, deci cu atât o să ai mai puțin control asupra lui când o să taie. Pe de altă parte, un cuțit ascuțit garantează faptul că o să petreci cât mai puțin timp cu el în mână: fiecare tăietură durează mai puțin că, deh, nu trebuie să te chinui. Mai mult, un cuțit ascuțit îți oferă mai multă precizie și nici nu te face să obosești dacă trebuie să toci mai mult de-o ceapă.
Atenție. Al doilea factor foarte important în povestea asta, care nu se aplică doar la cuțite, ci la tot ce faci în bucătărie. Trebuie să fii prezent în ceea ce faci, și zic asta fără nicio idee de mindfulness, da' mai degrabă pentru că dacă nu ești atent, te tai/arzi/lovești. Și într-o bucătărie chiar ai cum să te rănești dacă nu ești pe fază.
Un episod personal foarte ilustrativ pentru cât de importantă-i atenția îți povestesc eu acum.
Anul de grație 2015, weekend-ul de dinainte de prima zi de facultate din viața mea. O supă cremă de legume mai trebuia doar blendată. Totul pregătit și gata de bătaie, un ultim aranjament mai aveam de făcut: să mă asigur că e lama bine fixată în blenderul vertical pe care îl folosisem deja de zeci de ori. Și evident că aici s-a întâmplat întâmplarea: n-am verificat cum țin blenderul, n-am verificat dacă e în priză, așa că, din neatenție, i-am dat drumul din greșeală când palma mea stangâ era fix pe lamă.
Practic, mi-am blendat puțin palma.
Ăsta ar fi fost un moment, cel mai probabil, când o vizită la spital era destul de utilă. Lucky me, maică-mea e cadru medical și m-a fixat acasă. Even luckier me, palma mea e încă întreagă.
Ce vreau să spun cu asta e că, indiferent de ce și cum faci, atenția trebuie să fie numărul 1 și mereu prezentă când ești pe lângă foc și chestii ascuțite.
Acuma sper că nu te-am panicat, că nu asta-i ideea. Da' merită să reții că nu-i chiar de joacă.
Pe miercurea viitoare.