• Sabina Gealatu

Am fost la Soro.Lume și mi-a plăcut

Bine, fie vorba între noi, mă și așteptam să-mi placă - dar am mers și cu pretenții destul de mari, deci poate am o serie de păreri destul de echilibrate? Maybe. Oricum, eu îți zic de ce mi-a plăcut și tu decizi pentru tine dacă e ce-ți trebuie sau nu.


Dar da, Soro.Lume.

Este acest venture al lui Mihai Toader și al Melindei Teohari deschis anul trecut. În felul lui (ei?), Soro.Lume este un restaurant 100% românesc, dar adus în secolul 21.


Spațiul arată foarte fain, muzica e aia cu care ne-am obișnuit din Fragmente, țuicile, palincile, horincile sunt toate din același peisaj. Mi s-a șoptit că și vinul e bun, dar eu, ca un om simplu, am băut doar bere - mai ales pentru c-a fost Bucur.


Dar să vorbim despre mâncare, nu?

De reținut este faptul că meniul se schimbă constant și, în seara în care am ajuns, am prins chiar prima noapte din meniul cel nou. Nu sunt sigură că-i o idee bună să-l postez p-aici și nici nu mi-a trecut prin cap să întreb, dar promit că intru în detalii pe fiecare fel de mâncare pe care l-am încercat (și-au fost câteva).



De la stânga la dreapta, avem următoarele:

  • Borș de inimi

  • Turtă la cuptorul cu lemne

  • În post și după

  • Chiftea Transalpină

Cea mai mare revelație a fost chiar borșul de inimi (ale noastre au fost de pui, în seara aia - bune oricum), dar bun a fost totul. Turtele au fost perfecte, calde și grase și pufoase și tot ce poți să-ți dorești de la o bucată de pâine (dacă turtele se încadrează la pâine, don't come at me). Chifteaua Transalpină a fost o surpriză tare plăcută pentru că, deși-s mâncătoare de peste, rareori îl mănânc în afara propriei case și chiar mai rar de atât îl mănânc atât de departe de mare/o sursă de apă. That being said, chifteaua în sine a fost nu doar gustoasă, dar a avut și o textură de nota 10, iar maiobeza de usturoi copt pe jar m-a uns și pe suflet, și pe stomac.


În post și după înseamnă, și citez, „fasole cremoasă trecută prin jar cu garniță de sfeclă coaptă în ulei de boia afumată, ridiche neagră murată și arpagic murat”. Noroc că n-am citit până la capăt, să văd că-i cu ridiche neagră (dacă știi siropul ăla de tuse, făcut în ridiche, știi de ce mă feresc). Dar bineînțeles că n-are nicio treabă cu nimic și e super gustoasă. Totul, de fapt, nu doar ridichea. Și fasolea aia, cu turta aia caldă...


Chiftea Transalpină & În post și după



Tura a doua de mâncare a venit cu:

  • Turtă din Zahana

  • Bașpunar

  • Porc glazurat cu varză

Porcul chiar cred că a fost cel mai bun din viața mea - și nu atâta gustul (foarte bun, though), cât textura a fost absolut fantastică. Un alt highlight au fost cele 3 texturi de varză, iar la masă s-a decis unanim că textura noastră prefera a fost spuma de varză (cine ar fi crezut că it's a thing?).


Turta din Zahana aș zice că a fost cea mai impresionantă din punct de vedere vizual (stânga sus) și mi s-a părut super nice echilibrată: organe de porc și vițel copte pe jar și în cuptor, cu muștar murat, usturoi copt, glazură de prune și murături de casă. Oricum sunt mare fan muștar & fructe în main dishes, plus faptul că toată carnea a fost perfecție, așa că turta mi-a ajuns la suflet.


Iar Bașpunarul a fost o surpriză totală: mușchiuleț de oaie la jar cu ceapă coaptă lent în tocătură de oaie, ulei de boia afumată și arpagic murat. Pentru mine a fost o alegere aproape instantă, fiind mâncătoare dedicată de oaie & miel și it hit the spot în mare fel (centru jos în poză). Iar faptul că practic ai două texturi de carne de oaie, care nici măcar nu are neapărat aroma aia grea de care se feresc mulți oameni, face ca mâncarea asta să fie cam fenomenală.



Și da, după toate astea, am luat și desert: MBS (măr cu brânză și smântână), mai exact măr ars, burduf, smântână și caramel cu palică. Când am încercat să-i descriu maică-mii ce-i cu treaba asta a început să râdă de mine, că mereu zic de ceva că-i cel mai bun din viața mea. Dar nu exagerez cu absolut nimic când zic că ăsta chiar e cel mai bun dulce pe care l-am mâncat. Acum poate o fi și experiența și cum s-a potrivit cu restul chestiilor, nu știu. Dar e genul de dulce care-ți rămâne în minte. Și pe care eu îl recomand cu tot sufletul.


Așadar, asta a fost experiența mea la Soro.Lume. E deschis de joi până duminică, rezervările se fac la telefon și pe ialoc și cred că dacă-ți place să mănânci, e musai să treci pe acolo.