Am fost la Maimuca și mi-a plăcut
Numai bine că s-a făcut și săptămâna de când am fost la Maimuca, o nebunie de local nou deschis în București. Și dacă vrei să ieși pe undeva în seara asta, da' nu ai inspirație, poate te-ajut eu.
Deci, Maimuca.
Prima chestie care m-a luat prin surprindere a fost cum arată locul la interior. E un spațiu lung și relativ îngust, din care cam o treime (poate mai mult, poate mai puțin, nu mă pricep să estimez chestii d-astea) e bucătăria. Cea mai mișto bucătărie pe care am văzut-o eu, pentru sufletul meu - nu de alta, dar e toată negru mat. Și da, e open kitchen, deci vezi exact tot ce se întâmplă.
Cum intri, bucătăria e pe partea dreaptă a localului (poza asta e făcută de la masă, deci fix din unghiul opus) - e separată de mese de un bar înalt (negru mat, ofc), unde ți se plasează mâncarea și băutura pe măsură ce sunt gata și unde tu pui farfuriile și paharele goale. Apoi vin mesele, unde au loc câte 2-3 persoane, apoi un fel de makeshift bar, care se lasă sau se ridică în funcție de spațiu. N-am eu vocabularul tehnic ca să-l descriu cum trebuie, dar mi s-a părut o idee mișto.
Oricum, să vorbim despre mâncare, nu?
Noi am prins meniul ăsta ⬇️, despre care am înțeles că se va bucura de schimbări periodice.
Și am mâncat următoarele.
Oameni suntem și normal că dacă am văzut pâine cu unt și cu sare în meniu, am mâncat pâine cu unt și cu sare.
După care au venit aceste frumuseți.
De la stânga la dreapta și de sus în jos, avem:
Carpaccio de vită, anghinare marinată, roșii uscate, castraveți murați, oțet balsamic, capere și ciuperci sălbatice;
Piept de rață afumat, smochine, gem de ceapă, chevre chaud, un jeleu de fructe, fistic și salată;
Club sandwich cu foie gras, jeleu de porto, nuci, caviar cu trufe, jeleu de Chambord cu fructe și salată.
Dar să le luăm și pe rând.
Uite că ciupercile sălbatice nu-mi amintesc să le fi remarcat, dar faină tare combinația. Vita mi s-a părut suuper nice, cumva cremoasă, chiar dacă sună ciudat. Anghinarea oricum e viață, și combinația cu acriturile a fost la fix, că nu-i chiar un fel de mâncare ușor. All in all, would eat again.
Eu sunt nițel fanatică atunci când vine vorba de rață, da' când îmi dă cineva rață cu smochine și brânză, nu prea mai ai ce să discuți cu mine. Decât dacă vrei să vorbesc cu gura plină.
Nu mai mâncasem chevre chaud niciodată și nici nu știam ce e, dar a fost o surpiză plăcută. Din cele 3 chestii pe care le-am încercat, asta mi-a plăcut cel mai mult, m-a uns și pe suflet, și pe limbă.
Fancy, gustos, un pic greu de mâncat finuț. My least favourite, strict din punct de vedere preferință personală, dar tot mișto.
Și da, s-a și băut.
Când am fost noi mai era câte ceva schimbat pe lista de cocktails. Eu am încercat Byzantine, un spin super interesant pe gin tonic, mai ales dacă te înțelegi bine cu salvia (not my case though) și Fig Nut Sour, din care aș putea să beau toată viața și să beau numai asta, zici că e nectarul zeilor, atât de mult mi-a plăcut. Dar și ăsta vine cu un disclaimer, trebuie să te înțelegi bine cu băuturile nițel mai dulci - și nu e prea dulce, mi s-a părut perfect echilibrat. Și na, smochine, sunt un om constant și simplu.
Pe lângă mâncare, mai zic doar să vibe-ul e super mișto și că sigur mai merg.
Și cam atât.