5 motive pentru care mâncarea nu e gata în timp

*Mi se pare chiar poetic că scriitura cu numărul 50 e una în care mă plâng. Sau rantuiesc, cum ar spune pasionații de rom-gleză (myself included),

Am avut de curând niște gânduri mai fără de formă, care s-au concretizat când am dat de articolul ăsta, The 30-Minute Meal Myth în newsletterul Cătălinei Penciu (recomand foarte tare, și newsletter-ul și articolul). Pe scurt, e vorba despre cum timingul sau durata pe care le vedem la începutul multor rețete nu e deloc precisă și creează niște așteptări nerealiste de la propriile noastre persoane.

Acum, o să zic de la început, ca să fie bine zis: e excelent să știi de la început dacă ceva trebuie să stea la frigider 12 ore sau dacă ceva trebuie să dospească 18 (real life examples). Și nu despre asta e vorba, deși nu e greu de despicat firu-n patru nici aici, cât despre rețetele alea care-ți promit cine super rapide făcute de la 0 sau brunch-ul perfect în 15 minute. Ca orice alt domeniu din lume, nici mâncarea nu-i ferită de clickbait.

Sigur, poate o să te gândești la rețetele alea ale lui Jamie Oliver, gata în 15 minute, care SIGUR se fac în 15 minute că le face la televizor și e cronometrat. Sure, el poate reușește în 15 minute, da' el are ani și ani de experiență, toacă ca un zeu și știe exact ce pas urmează fără să se uite-n rețetă.

Deci, să vorbim despre de ce e normal să nu ne încadrăm în timp.

Diferența în abilități. Eu toc mai repede, tu amesteci mai repede, nici eu și nici tu nu ne pricepem la bătut ouă spumă. Și uite așa, timpul pe care-l petreci făcând o rețetă se schimbă. Dacă cineva scrie rețete, într-o carte sau într-o revistă sau pe internet, sunt 99,99% sigură ca persoana respectivă să stea mai mult în bucătărie decât your average person și, respectiv, să se miște mai repede. E ca la orice, practice makes perfect. Sau, în cazul ăsta, it makes faster.

20 de minute am stat numai să asamblez farfuria asta, fără să gătesc nimic la ea.

The tools. Contează atât de mult ce instrumente ai la îndemână, nici nu știu cum s-o zic suficient de tare. Pentru că, într-o lume ideală, blaturile de prep n-ar avea sfârșit și s-ar curăța singure, oalele s-ar încinge toate, perfect, într-un minut și n-ar exista casă fără fierbător. Da' lumea nu e ideală, și chestiile astea nu se întâmplă. Deci, dacă ai un tocător sau un blat mic și un cuțit neascuțit (ceea ce-i foarte periculos și nu recomand), din start o să petreci mai mult timp tocând chestii decât a presupus cine a zis că poți să faci lasagna în juma' de oră.

Pentru că al meu cuptor nu se-ncinge cum ar trebui (și mi-a luat mult să mă prind), am crezut de vreo 3 ori că astea-s gata. Aproape am dublat timpul de coacere.

The tools.2. Le pun separat pentru că, deși sunt tot instrumente, sunt cam din altă categorie, că vorbim de cuptor/aragaz. După ani de zile de copt chestii, am reușit să fac pace cu faptul că al meu cuptor electric se încinge mai puțin decât îi zic eu. Sigur, cel mai bine ar fi să-mi iau un termometru și chiar să verific, da' ce altceva să fie dacă DE FIECARE DATĂ când fac mâncare după o rețetă, durează mai mult să se coacă, chiar dacă cică e la temperatura corectă?

Pieptul ăla de rață (un pic prea făcut)? 2 ORE A DURAT. Ce-i drept, era imens. Dar chiar și așa, 2 ORE. Și aici am avut termometru.

Rețeta în sine. Și prin asta mă refer la cât de bine știi rețeta pe dinafară. Șansele sunt ca, dacă e prima dată când faci o rețetă, să o verifici de un milion de ori. Io una așa fac. Și chiar dacă vorbim de câteva secunde la fiecare verificare, se adună. Partea bună e că timpul pierdut cu asta e ăla de care poți să scapi cel mai repede, dacă faci aceeași mâncare de mai multe ori.

1 oră jumate pentru un bol de pateu, în condițiile în care n-ar fi trebuit să-mi ia mai mult de 1 oră, după rețeta mea.

VASELE. Ăăă, chiar se pune că ai terminat de făcut mâncare dacă ai chiuveta plină? Nu că-s io vreo puristă, da n-ai zice că ai terminat de renovat dacă ai avea pensule pline de vopsea întinse prin casă. Oh well, eu încă n-am dat de rețetă care să ia în calcul și spălatul vaselor. Mai mult, în multe cazuri, cu cât rețeta e mai rapidă, cu atâta ai mai mult timp de petrecut la chiuvetă după, că folosești 10 boluri pentru 10 chestii ca să nu te oprești să le speli ca să fie gata pastele în 10 minute.

După ce-am terminat cu biscuiții ăștia fragezi am avut de spălat jumătate de bucătărie.

Deci, de ce am vorbit despre asta?

Din nou, la fel ca orice altceva în viață: dacă încerci să atingi niște standarde imposibile și nu-ți iese (că deh, d-aia sunt imposibile), poate te descurajezi și te lași, fără să give it a fair try sau să îți dai seama ce și cum s-a întâmplat de n-ai făcut un croquembouche în 5 minute (dar e funny video-ul ăsta de la Sorted, când se chinuie cu un croquembouche rapid).

Deci vorbim despre asta ca să vedem ce e real și ce nu. Un fel de fact checking al timingului de rețete. Of course, nu zic că astea 5 sunt singurele motive, da' mi se pare că sunt destul de general valabile. Deci data viitoare când îți ia o oră în loc de 30 minute să faci ceva, vezi dacă nu găsești motivul chiar în lista asta.

Pe miercuri!